Rivalite

Rivalificazione hè un tipu speziale di rilazioni umana, carattarizata da una lotta per qualcosa valezza: putenza, pristiggiu, ricunniscenza, amore, a prosperità di materiale, ecc. A vita di l'omu mudernu in parechji aspetti hè custruitu nantu à a cuncorsu. Oghje, i competizioni sò stati in ogni locu - in sportu, in l'arti è in a famiglia è cù l'amichi. Avà hè creatu chì un sensu di rivalità hè d'utilità per u sviluppu di l'individuu, ma hè questu un cuntru novu contruversu.


Tipi di cuncurrenza

Ci hè solu duie tipi di rivalità, unu d'elli hè strutturale, l'altru hè motivatu. A diferenza in elli hè significativu:

  1. A rivalità strutturale si tratta per quellu chì hè veramente vital, senza ellu ùn hè micca impositu di vive (per esempiu, prugne per l'alimentariu in a natura, etc.).
  2. A rivalità motivata hè questu quandu u prestige di u campionu hè primu (per esempiu, cum'è in cumpetizzioni sportivi - saltà più altu di quellu chì ùn hè micca necessariu per a vita, ma hè impurtante per u ricunniscernu publicu).

Ùn hè difficettu adresse chì in a vita umana in a grande maggiorità di casi si vedemu u secondatu di rivalità. Hè ancu interessante chì quellu chì hà guadata hè bisognu à esse u solu vincitore - u primu locu chì dividi i duie squadre, allughendu i participanti di ognuna micca insatisfettati.

U spiritu di cuncorsu è i prublemi associati cun ellu

Riceramente, a rivalità in a psiculugia hà principiatu à vedà micca un fenomenu pusittivu, ma cum'è un negativu. U menti di a ghjente sò rintrumati in u pensamentu chì a rivalità hè stimulante à i novi successi è in generale hè bè chì abbandunate questa idea per qualchissia sarà bellu difficili.

A causa di u fattu chì ci hè una rivalità in u cunflittu, in relazioni è in tutti l'altri esferi di a vita, a ghjente hè inclinada à penserà solu di cumpresa per a vittoria. In ogni casu, spessu a pussibilità di perde o finale mundiale ùn hè micca cunzidiratu per tutti, chì hè u prublema principali. E persone si cumminciarunu di sensu chì ci vole ch'elle esse guidati, sò sempre bè. A causa di u fattu chì in questu casu, u pensamentu hè realizatu secondu u scopu "u mo viaghju significate a vostra perdita", chì significa chì a ghjente si compara à l'altri ancu in situazione chì ùn hè micca necessariu in tuttu.

A stessa strategia di rivalità hè u prugettu di cunfruntà interesse in a lotta per a pruprietà ind'a unu di u primu locu, per quellu chì a persone anu micca cunzidiratu una opizione cum'è a cooperazione cù l'altri. Questu facenu a nostra società aggressiva è curaggiosa di l'altri, chì in u stessu hè un prublema.

Rivalite - hè necessariu?

A rivezione, cum'è a cooperazione, hè parte di a natura umana, ma micca innate, ma tali, chì deve esse amparatu in u corsu di a vita. Ci hè una parolla chì hè stata l'spiritu di rivalità chì aiutò à l'umanità per sopravvivenza, ma pò fà sapè chì in fattu u primu locu hè sempri a cooperazione: se a ghjente ùn hà micca unisce forze è cumpete cun u restu sulu, a survivanza hè impurtante significativamente.

In parechji situazione, a ghjente hè cusì accunciata à a cunfrontazioni chì scordu micca schiettu in questa situazione, i megliu risultati pò esse ottati cù a cooperazione cù quarcunu. Attività competitiva per tutte e circundante guida parechji prugetti psicologichi: una persona ùn permetti micca à nimu in u so internu internu, scantannusi chì i so debili seranu usatu contr'à ellu. Questa situazione deve esse evitata, perchè a crescita di vigilenza esercitiva urdinate di mantene in tensu cuntenutivu, chì ùn pò micca influenza nè à a salute di u sistema nervu.