Vitalismu

Vitalisimu (da u latinu vitalis - vivu, dà vita) hè un muvimentu idealista in biologia chì permette l'esistenza di una forza vitale intangible in ogni organu vivu. I prerequisite di a teoria di u vitalisimu pò esse osservatu in a filusufìa di Platonu è Aristòtili, chì annunziò nantu à l'ànima immortale è u putere immateriale (entelecje) chì cuntene i fenomeni di a natura vivante. Allora l'omu hè stata fatta da a spiegazione meccanica di i fenomeni, u vitalisimu fù ricurdatu solu in u 17u seculu. L'ultima flora di u neo-vitalisimu hà fattu in a seconda mità di u XIX sèculu. Ma cù u sviluppu di a biologia è di a medicina, a teoria di u vitalisimu fù scumpariu, vendu chì u so fallimentu hè.

Vitalismu è u so collapse

In ogni momentu, l'umanità era intesu interessatu à u tema di l'urìgine di a vita. Mentre chì u pensamentu scientificu ùn era micca sviluppatu, spiegazioni di persuasione religiosa ùn avianu micca dubbitu. Ma quandu a ghjente hà avutu chì u mondu hè regnatu da e lege meccanica, a tiurìa di l'urigine divinu principia à causà assai dubbî. Ma quì hè questu, a scienza ùn puderebbe datu una spiunazione raghjone di l'urìgine di a vita. Hè stata dinò chì u vitalisimu pare ch'ellu ùn cieghjanu a liggi fisichi, ma ancu ricunnosce l'esistenza di una forza di forza immateriale chì hè u principiu di l'iniziu. A furmazione finali di u cuncettu di u vitalisimu venenu à un tempu di rapidu sviluppu di a scienza, quandu a persone finisci per a fede in u fattu chì una spiegazione di l'urdinariu pò esse solu da un puntu di vista razionale è praticu. Una grande appruvazioni à a furmazione di a teoria hè stata fatta da scientificu cum'è G. Stahl (duttore) è H. Drish (embriologu). L'ultime, in particulare, hà dichjaratu chì i scientisti ùn pò micca mai creà un esempiu vivente, perchè u prucessu di creazione ùn pò micca esse un campu di a meccanica.

Ma i anni passò, a scienza scrivuta, i novi liggi eranu aperti. A fine, sicondu u vitalisimu, ci era un colpu devastante (in l'opinione di quelli chì infatti). In u 1828, F. Woehler (chimicu tudiscu) pubblicò i so opiri, in quale ellu citedu i risultati d'esperimenti nantu à a sintesi di urea. Hè riisciutu à creà una misura organica di inorganici in a stessa manera chì i rinosule di una vita hè stata. Hè u primu impetu à u colapitu di u vitalisimu, è a ricerca sussegwenti hà causatu più dannu à questa teoria. In i 50 anni di u XX sèculu un accontu sistimàticu di a sìntisi di sustanzi sustaniti organici. U chimicu francese P.E.M. Berthelot hà sappiutu à sintetizà metanu, bencene, ethyl è methyl alcohols, è ancu accetileni. À questu puntu, u cunfini trà l'orgànicu è inorganicu, cunzidutu indestructible, hè statu distruttu. A ricerca moderna ùn ùn abbandunà nunda di u vitalisimu - a ghjente puderà sintetizzà u virus, assicurà u successu in clonazzioni è pocu pocu altru induve a scienza ci hà guidatu, forsi prestu avemu amparatu à creà bioriboti - una forma di vita nova completamente, è stava nantu à un livellu cun u Creador.

Teoria di u vitalisimu in u mondu mudernu

Bonu, a saldonu, a scienza - u Forever, vitalism - à u dump! Ma ùn puderebbe basta à i cunclusioni, a scuperta di e liggi à quali fenomini naturali sò sughjetti, ùn nè micca denegate a teoria di u vitalisimu, perchè alcuna (o qualcosa) questa lege era di vena. Inoltre, i filòsufi di u passatu cunzidiratu a matematica per esse quasi una religione (Pitagora, Platonu). I scientisti ludicemu a sintesi di sustanzi e uricinali è a creazione di un virus? À a salute, scurdate micca chì ùn cose micca nunda, ma ripetutu u risultatu esistenti, cum'è un ghjuvatu ghjuvatu di talentu chì hè struchatu cusì cusì cù l'altri materii. L'omu hè u risultatu di a selezzione naturali. A tiuria hè cuntruversa, ma l'accadèmnu, ma hè quì chì hè attivatu? Cundizioni cambiantes di vita? E chì era l'impetu per cambialli? I domandi sòlidificanti chì a scienza ùn sape micca a risposta è ùn ùn saria mai sapendu ch'ellu ùn scrive u pride è ricanusciu chì u mondu ùn hà micca solu un componente fisicu, ma ancu un super-fisicu.